„Mă bucură abundenţa de tricolor. Îmi doresc să putem să rămânem uniţi, să nu se destrame această ţară. Să o păstrăm aşa cum ne-au lăsat-o înaintaşii noştri acum 100 de ani. Să formăm o generaţie care ţine la România…

       Sunt afectat de faptul că Ministerul Educaţiei nu vrea să trezească în inimile elevilor sentimentul naţional. Prin astfel de sentimente s-a creat România Mare la 1 Decembrie 1918. Dar vreau să privim cu speranţă, cu bucurie şi cu patriotism la viitorul acestei ţări!”, a spus academicianul şi istoricul Dinu C. Giurescu, potrivit jurnalistului Radu Tudor.

            După tov. Jalea, a urmat Jalea cea mare.
Brâncuși a fost „executat”.

            Nu trebuie neapărat Islam ca să distrugi ceva. Sunt suficienți ….doar niște academicieni …fie ei și comuniști.

            Prima execuție a lui Constantin Brâncuși la Academia Republicii Populare Române.

            Un proces verbal al unei ședințe din 1951 a Secțiunii de Stiința Limbii, Literatură și Arte s-a transformat într-un un document de istorie întunecată. Academicieni și intelectuali români de prima mînă, universitari cu greutate și pretenții participă la unul dintre cele mai anticulturale momente din istoria Academiei Române: o dezbatere legată de opera lui Constantin Brâncuși. Ea a avut loc în urma ofertei sculptorului român de a lăsa moșternire statului român circa 200 de lucrari și atelierul sau din Impasse Ronsin no 10. Ademciienii și intelectualii români au respins oferta lui Brâncuși și astfel o impoartantă parte a moștenirii Brâncuși a ajuns în proprietatea statului francez.

„Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in dragoste pentru cei din jur.

Reusita este energia iubirii si capacitatile sale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor”

 

Mă doare o zi dintr-un an. Arătai lumii soarele tău răsărit în ziua nașterii mele. Luminat de iubire ai lăsat o pagină goală în calea mea pe care urma să-ți scriu iubirea. Cât sens trebuia să dau vieții dar am trecut pe lângă întâmplare fără s-o simt. Mi-a rămas timpul exact, măsurat cu inima în somnul meu. Nașterea mea a fost un fel de moarte a numărului dintr-un calendar sau nașterea numărului să fie moartea iubirii noastre?

Imaginea de mai sus se află în centrul Iaşului, iar harta nu poate fi văzută de la nivelul solului. Doar cei aflaţi la înălţime pot vedea conturul României Mari, în care Basarabia este parte integrantă.

Imensul „desen”, realizat cu pavele roşiatice, se află în Piaţa Naţiunii, din faţa UMF Iaşi.

Mă petrece tata

Mă petrece adesea pân’ la poartă
Numai tata… de când mama nu-i
Și mereu acolo mă așteaptă,
Plânsul mamei… îl simt în plânsul lui.

Când nu văd cărarea măturată
Mă cuprinde teama și mă doare,
Nu mai poate merge la fântână,
Cine-i mai aduce apă, oare…

 

La 22 ianuarie 2016 a avut loc la Muzeul Judeţean Argeş o manifestare închinată locotenent-comandorului Dan-Valentin Vizanty, asul incontestabil al avionului IAR 80.

Pilotul legendar care a luptat de la egal la egal cu aviatorii sovietici, americani şi germani în cel de-al Doilea Război Mondial a fost dezonorat de comunişti, fiind forţat să-şi părăsească, în 1977, ţara pe care a apărat-o cu preţul vieţii. Pilotul de vânătoare cu stofă de… actor (doi ani la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, cu profesoara Agatha Bârsescu) merită cu prisosinţă să fie aşezat alături de marile nume ale aviaţiei române. Ana Maria Vizanty, fiica eroului, a adus la Piteşti expoziţia documentară itinerantă „Asul regăsit… Dan-Valentin Vizanty”,

Catedrala Mantuirii Neamului – proiect (foto net)

Uneori cred că e prostie, alteori ignoranță, iar în momentele critice cred că este un program distructiv aplicat României, în legătură cu bisericile.

Recenta tragedie de la „Colectiv” a scos în stradă tineri de bună credință care-și manifestau durerea tăcuți și cu demnitate, față de victime și reproșul, tot la fel de tăcut, față de indolența autorităților. Evident că biserica a greșit dar, acest lucru, nu avea cum să-i motiveze pe înverșunații lozincarzi să clameze „vrem spitale, nu catedrale!”, atâta timp cât toate spitalele din București au sărit exemplar în ajutorul victimelor. Sistemul sanitar a funcționat impecabil. Cu alte cuvinte trupurile puteau fi vindecate. Dar, în sufletele suferind în trupurile arse și cele eliberate prin moarte, ce au acești compatrioți ai noștri?

A nins din nou şi au crăpat pietrele de ger. Bietele autorităţi veşnic surprinse abia reuşesc să împingă câte o salvare să nu nască femeia nesocotită în omăt. Acum şi-a găsit şi ea să înmulţească naţia.

 

E ianuarie nins şi îngheţat, deci e Unirea. Şi ea destul de îngheţată după ce ruşii şi bulgarii au răzuit bine marginile, de biata republică de peste Prut nici nu reuşeşte să-şi alcătuiască guvernul.

În fiecare mijloc de ianuarie îngenunchează în zăpadă capricornul şi din spinarea lui descalecă Mihai Eminescu. Exact aşa cum s-a întâmplat când l-a adus pe lume, lăsându-l printre noi să prindă luceafărul din zbor.

 

El a săpat în adâncul limbii române şi a scos la suprafaţă poezia cea mare, cu muzică interioară, imagini fastuoase şi aromă de tei.

Noi, cei de azi, nici n-am fi meritat asta, la cât de mult ne batem joc de limba mamelor noastre, de amintirile care ne-au ţinut identitar la un loc, de stâlpii culturii noastre pe care-i scuipăm după modelul unei beizadele de senatoare care urina pe crucea lui Isus, la cât de des ne batem joc de bătrânii noştri şi la cât de puţin ne mai doare de ţara asta pentru care au căzut cei căzuţi pentru ţară. Dar asta era demult, când ne luptam pentru independenţă, pentru un stat unitar firesc şi apoi pentru o ţară parţial pierdută. Atunci era o datorie firească să fii român şi era de la sine înţeles că ai putea să cazi pentru ea.