La 157 de ani, Trăiască Unirea Mică!

 

A nins din nou şi au crăpat pietrele de ger. Bietele autorităţi veşnic surprinse abia reuşesc să împingă câte o salvare să nu nască femeia nesocotită în omăt. Acum şi-a găsit şi ea să înmulţească naţia.

E ianuarie nins şi îngheţat, deci e Unirea. Şi ea destul de îngheţată după ce ruşii şi bulgarii au răzuit bine marginile, de biata republică de peste Prut nici nu reuşeşte să-şi alcătuiască guvernul.

Serbăm Unirea cea mică la Iaşi, deşi ea s-a făcut la Bucureşti, pe dealul Mitropoliei, sub presiunea târgoveţilor şi a celor ce vedeau clar contururile românităţii. Nici nu-i de mirare că nu o prea serbăm în capitală. Nici n-ar fi unde. Nu există o piaţă adecvată, dedicată Unirii celei mici, unde să încingi Hora Unirii şi să simţi şi tu că te uneşti cu ceilalţi români. De altfel, moda asta se cam pierde şi va veni vremea când doar rock-ul – dans naţional va mai fi simbolul unirii.

Cuza are monument mare la Iaşi, ceea ce este firesc, atâta vreme cât el este moldovean, boiernaş de mijloc şi colonel în armata ţării. El nici n-a luptat să fie ales domn al Moldovei, dar o forţă care se uita atunci înspre România l-a ales să-i fie principe şi domn cu dreptate. Nici măcar nu era de faţă la eveniment. Marele domn nu are o statuie pe măsură la Bucureşti, cum are, de plidă, succesorul Carol I în Piaţa Palatului. Sunt nişte busturi ascunse pe ici-pe colo. A făcut atât bine ţării sale, scoţând-o, prin reformele lui radicale, din praful medieval şi dezbrăcând boierimea conducătoare de anteriu şi cumănace, ceea ce a stârnit o supărare atât de mare, încât nu ne-a trecut nici astăzi.

Boierimea nu l-a iertat fiindcă i-a cam tuns moşiile, nu prea grozav administrate, de altfel, şi a dat din ele cu pogonul pe la săraci, desfiinţând întârziata dependenţă şi umilire a ţăranului român, cel care făurea veşnicia noastră pe la sate.

Nu-l pot ierta nici grecii că le-a tras de sub picioare aproape o treime din Ţara Românească închinată prin biserică altora de prin Balcani. A greşit, ca urmare, şi faţă de biserica română prin faimoasa secularizare, atât de rău, încât B.O.R.-ul nu l-a iertat oficial nici acum. Dar aşa e pe lumea asta rău făcută! Şi la români mai cu seamă.

Noi nici pe Decebal sau Burebista nu prea ni-i amintim, dar îl preaslăvim pe Traian cuceritorul. Ba l-am pus, ca reprezentare statutară, gol puşcă şi cu o căţea în braţe, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie. Artistul l-a surprins exact după un viol, probabil, din care urma să ne naştem noi, românii, şi ca să nu plece cu mâna goală de la locul faptei a luat şi mioriticul omologat de UE.

Cuza, în cei câţiva ani de domnie, a făcut o ţară durabilă, din două jumătăţi, dar noi, generaţiile următoare, ba l-am silit să abdice, ba ne silim să-l uităm. Adică vreau să spun că pentru unirea lui, care a durat până în 1918, are nemeritat de puţine monumente şi pieţe, în timp ce pentru Mihai Vodă, pentru o unire mai puţin rezistentă, avem mult mai multe. Nu zic că nu le-ar merita. Mă refer doar la domnul Cuza, care pe nedrept nu le are.

El a făcut România modernă, a înscris-o pe drumul european al progresului şi a lăsat-o principelui străin să o ducă mai departe. Acela chiar a trecut la ortodoxie pentru a-şi îndeplini misiunea. A dat Armatei steag, organizare şi ofiţeri români, hotărând ca atunci când ies din activitate să fie plătiţi cu pensie militară de către statul român.

A venit vremea când supărarea pentru această faptă a lui Cuza a umplut urechile premierului şi preşedintelui român, care europeni, chipurile, fiind, au desfiinţat pensiile nesimţite, cutumă şi lege a principelui Unirii de care nici comuniştii nu s-au legat.

Pe 24 ianuarie 2016 militarii români în rezervă şi în retragere îl omagiază pe domnul oştirii române Alexandru Ioan Cuza, în piaţa Victoriei, manifestând împotriva guvernului care, ba face o reparaţie prin lege, ba repară reparaţia prin ordonanţă de urgenţă. Pensiile nesimţite stau în gâtul guvernanţilor şi e foarte greu să le digere pentru a redeveni pensii militare. Trăiască Unirea şi să se vindece, dacă poate!

Grigore BUCIU

Am depus o coroana de flori, tricolora, la statuia domnului Cuza ! Dupa care am dansat Hora Unirii …