1 Decembrie, Ziua Naţională a României

   „Mă bucură abundenţa de tricolor. Îmi doresc să putem să rămânem uniţi, să nu se destrame această ţară. Să o păstrăm aşa cum ne-au lăsat-o înaintaşii noştri acum 100 de ani. Să formăm o generaţie care ţine la România…

       Sunt afectat de faptul că Ministerul Educaţiei nu vrea să trezească în inimile elevilor sentimentul naţional. Prin astfel de sentimente s-a creat România Mare la 1 Decembrie 1918. Dar vreau să privim cu speranţă, cu bucurie şi cu patriotism la viitorul acestei ţări!”, a spus academicianul şi istoricul Dinu C. Giurescu, potrivit jurnalistului Radu Tudor.

       Decizia Ungariei de a interzice participarea diplomaţilor şi angajaţilor unguri la orice manifestare dedicată Zilei Naţionale a României a fost „justificată” din punctul lor de vedere. Poporul maghiar nu are nimic de sărbătorit pe 1 Decembrie! Dar de ziua Germaniei(3 octombrie-Ziua Unităţii Germane), Austriei(26 octombrie, dată la care statul austriac a devenit neutru-1965), Franţei(14 iulie-căderea Bastiliei), SUA(4 iulie-Ziua Independenţei) sau Rusiei(12 iunie) sărbătoresc ceva ungurii?

         Deci, ungurii au dreptate !?

      Nu cumva în Primul Război Mondial România a luptat de partea Antantei împotriva Împeriului Austro-Ungar şi a Germaniei?

        Nu cumva Armata română a ocupat Budapesta(la 4 august 1919) şi i-a izgonit pe comuniştii lui Bela Kun?

      Nu cumva după retragerea românilor la 14 noiembrie 1919 din Budapesta s-a instalat în ziua de 16 noiembrie 1919 Horthy, amiralul-erou naţional-fără flotă, care ştiţi cu toţii ce a făcut în nordul ocupat al Transilvaniei după odiosul Dictat de la Viena?!

         Ştirea prin care Ministerul Afacerilor Externe român a anunţat că a luat notă cu surprindere şi nedumerire de decizia MAE şi CE ungar de interzicere a participării diplomaţilor unguri la celebrările şi recepţiile organizate cu ocazia Zilei Naţionale a României este cam prea palidă pentru acest incident diplomatic şi nu este pentru prima dată când guvernaţii noştri acceptă aproape tacit manifestări xenofobe şi revanşarde similare.

       Este adevărat că ţara noastră a avut trei date de sărbătorire a zilei naţionale. Prima, la 10 mai 1866, ziua în care Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţă adunării reprezentative a Principatelor Române Unite(ziua în care Carol I s-a urcat pe tronul României). Tot pe data de 10 mai, dar în 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa de stat a României. Această zi, de 10 Mai, a fost sărbătorită timp de 81 de ani! Se cânta Imnul regal, la care s-a ajuns plecându-se de la „Marşul triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”, apoi din anul 1884 a fost cântat şi pe versurile compuse de Vasile Alecsandri.

       În 2015 a fost iniţiat un proiect de lege care prevedea ca ziua de 10 Mai să fie declarată zi de sărbătoare naţională. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 336 din 18 mai 2015.

      Apoi, au urmat 42 de ani în care s-a sărbătorit la 23 august ziua naţională, zi în care regele Mihai a răsturnat regimul totalitar antonescian, printr-o lovitură de stat, aruncând ţara în mâinile stalinismului sovietic. Imnul naţional s-a schimbat de mai multe ori în perioada comunistă: „Zdrobite cătuşe”, pe muzică lui Matei Socor, „Te slăvim, Românie!” pe versuri de Eugen Frunză şi Dan Deşliu, „Pe-al nostru steag e scris Unire”, pe muzica lui Ciprian Porumbescu sau din 1977 „Trei culori cunosc pe lume”.

      Regele Ferdinand I şi Regina Maria(patroana spirituală a Asociaţiei noastre Naţionale Cultul Eroilor), au fost aceia sub domnia cărora s-a înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, zi care a devenit după 1989, Ziua Naţională a României, ziua în care românii de pretutindeni s-au unit sub un singur drapel, ziua sfântă a poporului român şi ziua în care a fost desăvârșit Statul Național Unitar Român. După decembrie 1989 a fost schimbat şi imnul, acesta fiind înlocuit cu „Deşteaptă-te române”, cântec interzis pe vremea comuniştilor.

       Suntem un popor sărăcit, trist, deznădejduit care trăieşte în această ţară transformată într-o mare corporaţie, al cărei guvern, acum când mai avem câţiva veterani de război, invalizi şi văduve de război, la 28 de ani de la revoluţie, a hotărât să le majoreze indemnizaţiile lunare cu 75%, adică aceştia vor beneficia de sume cuprinse între 196 lei şi 259 lei, în timp ce parlamentarilor le vor fi triplate salariile!

      Închei prin a aminti mesajul semnat de domnul colonel(rtr.) Ioan Todericiu, vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” şi membru marcant al Filialei Municipiului Bucureşti:

       „Dacă există un oraş destinat gloriei şi jertfei româneşti, acesta este Alba Iulia.

       Dacă există dorul podidit cu lacrimi, bătucit de paşii unui neam întreg, refăcut de respiraţia mulţimii ca Poartă a statorniciei virtuţilor româneşti-acest dor se cheamă Alba Iulia, devenită întâia Casă a Unirii românilor de pretutindeni.

     Dacă există un oraş sfânt în inima Ţării care a întregit deopotrivă numele şi renumele, respiraţia şi pulsul, cariatidele veşniciei, prin acel neuitat 1 Decembrie 1918, acesta este Alba Iulia, binecuvântată de semnul crucii, ca fagure al limbii române.

       Dacă cineva doreşte să vadă adevărata culoare a sângelui românesc, adevărata ţesătură de doină, veghe şi supliciu al tricolorului românesc, flacăra ce ne întoarce mereu sub glie, anotimp al ţării de rod, să vină în Sala Unirii să sărute freamătul voivodal, dumnezeiesc al mulţimii de la 1 Decembrie 1918”.

     Cu acest gând frumos, spun eu, domnul Todericiu îndeamnă pe fiecare român, care gândeşte românește, să vină măcar o dată în viață la Alba Iulia, în Sala Marii Uniri, ca la Sfântul Mormânt, să îngenuncheze și să se roage pentru liniștea sfinților eroi ai Neamului Românesc.

       Avem însă o durere adâncă ce ne roade pe toți, aceea că hotarele de azi, din păcate, nu sunt hotarele României Mari!

 

Dorin IONESCU