Personalităţi muscelene rememorate la Câmpulung

Amiralul Zaharia Z. Dan şi preoţii Ioan Răuţescu şi căpitan Gheorghe I. Cotenescu

Marţi, 21 Octombrie 2014 Câmpulung Muscel, Romania/Romanian Global News

La sfârşitul săptămânii trecute au avut loc la Câmpulung-Muscel două evenimente cultural-istorice reprezentative pentru locuitorii fostului judeţ Muscel. Sâmbătă 18.10.2014, la orele 11.00, Galeria Arta din localitate a fost gazda lansării a două cărţi „Monografie istorică. Dragoslavele” (ediţia II, anastatică), autor Preot Ioan Răuţescu, şi „Comunitatea de viaţă şi muncă a moşnenilor din Dragoslavele, coautori Prof. Marcel Mogoş, Prof. Viorel Irimia (decedat între timp) şi Ing. Marian Frigură.

Directorul Galeriei Arta, în calitate de editor al monografiei în ediţie anastatică, a prezentat meritele deosebite ale autorului, un intelectual de mare anvergură din perioada interbelică, nu mai puţin de trei monografii ale sale fiind premiate de către Academia Română, cea mai cunoscută dintre acestea fiind ampla monografie dedicată oraşului Câmpulung-Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti. Cu ample citate, editorul a demonstrat publicului erudiţia, dublată de o pasiune nemărginită pentru tradiţiile rămase încă vii în localitatea aflată la nord de capitala fostului judeţ Muscel. În continuare, fiica cea mai mică a autorului, D-na Elena Răuţescu-Petroşanu, domiciliată de mulţi ani în Braşov , a făcut cunoscute numeroase detalii din viaţa sa şi a autorului, presărate cu aspecte anecdotice, dar şi dureroase, punând accentul pe dorinţa sa fierbinte de a îndeplini ultima dorinţă a celui care i-a dat viaţă, accea de a-i republica toate lucrările sale. Cu mari eforturi şi insistenţe pe măsură, a şi reuşit, ridicându-i inclusiv un monument amplasat în centrul oraşului, aproape faţă în faţă cu bustul legendarului Negru Vodă, Întemeietorul Ţării Româneşti. A mulţumit pentru susţinere atât editorului, dl. ing. Ioan Crăciun, cât şi sponsorului, dl. prof. Marcel Mogoş, preşedintele Obştii moşnenilor dragoslăveni.

A venit şi rândul autorilor monografiei despre Obştea moşnenilor dragoslăveni, luând cuvântul atât d-na Irimia, cât şi dl. prof. Marcel Mogoş, acesta din urmă evidenţiind lupta dusă atât în perioada interbelică, dar mai ales după reînfiinţarea Obştii, după 1989, istoricul luptei duse prin tribunale pentru recuperarea integrală a suprafeţelor deţinute, devenind astfel a doua din ţară ca mărime (peste 8.000 ha) şi modul chibzuit de îngrijire a averii locuitorilor de azi din Dragoslavele, care trebuie păstrată pentru urmaşi în amintirea jertfelor predecesorilor, inclusiv cei pieriţi în timpul luptelor din zona Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti. A arătat că sursa principală de informaţii a constituit-o monografia realizată de preotul Ioan Răuţescu, actualizată cu informaţii specifice activităţii obştii, inclusiv modul în care statul comunist a confiscat în 1948 toate pădurile, atât cele deţinute în devălmăşie (obşti, composesorate), cât şi cele individuale, fără emiterea unei legi speciale, invocându-se doar prevederile ambigue ale Constituţiei de tip sovietic.

Din partea publicului prezent au mai luat cuvântul Preotul Gheorghe Cârstina, paroh în Dragoslavele şi reprezentanţii biroului executiv al filialei bucureştene a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, d-nii Nicolai Mazăre, comandor de aviaţie (r) şi Ion-Gheorghe Petrescu. D-nul Nicolai Mazăre a evidenţiat meritele deosebite ale Preotului Ioan Răuţescu pe linia aducerii la cunoştinţa publicului larg a ceea ce a însemnat, printre altele, epopeea luptelor din Războiul de Întregire purtate la nord de Câmpulung-Muscel şi grija faţă de Asociaţiei pe care o reprezintă, înfiinţată în septembrie 1919 sub patronajul Reginei Maria şi condusă efectiv de viitorul Patriarh Miron Cristea, denumită iniţial „Mormintele Eroilor”.

Cu sprijinul Ministerului Apărării şi al autorităţilor locale, au fost centralizate osemintele militarilor tuturor armatelor care au luptat pe teritoriul României Întregite şi au fost înfiinţate Cimitire şi Monumente ale Eroilor în marea majoritate a localităţilor urbane şi rurale, locuri sacre aflate sub protecţia sa.

Desfiinţată de regimul comunist în 1948, Asociaţa s-a reînfiinţat în 1991 şi – în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, al Patriarhiei Române, al Ministerului Educaţiei Naţionale şi al autorităţilor locale, depune eforturile necesare îngrijirii monumentelor şi mormintelor eroilor noştri, atât cele din ţară, cât şi cele din străinătate, inclusiv ale combatanţilor de altă naţionalitate de pe teritoriul României. La rândul său, dl. Ion-Gheorghe Petrescu, nepot al Preotului Gheorghe Cotenescu din Stoeneşti-Muscel, confesor militar detaşat iniţial pe lângă spitale de evacuare a răniţilor şi ulterior în cadrul Regimentului 9 Vânători (Col. Gheorghe Rasoviceanu), unitate de elită a Diviziei 2 Vânători (Gen. Gheorghe Dabija), a accentuat meritele deosebite ale Preotului Ioan Răuţescu, cel care, deşi aparent un simplu preot de ţară, a scris şi a reuşit să dea tiparului cel mai mare număr de monografii de localităţi dintre preoţii ortodocşi români, traducând din limba germană cartea lui Fritz Ortlepp, ofiţer din cadrul Corpului de Armată condus de generalul de infanterie Kurt von Morgen angajat în acţiunile de spargere a frontului român pe culoarul Bran-Rucăr, pe drumul cel mai scurt spre Bucureşti (prin Câmpulung-Muscel sau pe Valea Dâmboviţei, prin Dragoslavele-Stoeneşti-Târgovişte. A exemplificat prin citirea unui document inedit (un bileţel trimis de Preotul Ioan Răuţescu) şi buna colaborare – pe linie bisericească şi culturală dintre Preoţii Ioan Răuţescu şi Gheorghe Cotenescu, încă din 1913, anul stabilirii celor doi în parohiile vecine Dragoslavele şi Stoeneşti.

În spaţiul expoziţional se aflau, printre alţii, D-na Anca Coşa (fostul Arh. Şef al oraşului), D-na prof. Speranţa Florea, Dl. Emil Hagi (preşedintele Asociaţiei Multiculturale „Nicu Hagi” Carpaţi şi Pind), ziaristul poet Sorin Durdun, artistul plastic Ştefan Thurry (fostul balerin al Operei Române din Bucureşti).

Cele două televiziuni locale, Muscel TV şi Clar TV, au fost de faţă, urmând să prezinte evenimentul în cadrul buletinelor de ştiri iar înregistrarea integrală va fi difuzată în cadrul emisiunilor culturale programate săptămâna viitoare.

Duminică 19 octombrie, la orele 11.00, în sala festivă a Cercului Militar din localitate, cei doi delegaţi menţionaţi mai sus, din cadrul filialei Bucureşti a Asociaţei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” au reîmprospătat memoria celor prezenţi cu imagini şi informaţii din viaţa şi faptele unor personalităţi muscelene în cadrul conferinţei intitulate: Musceleni cu care ne mândrim: Amiralul Zaharia Z.

Dan şi Preotul căpitan (r) Gheorghe Cotenescu. Primul, de origine mehedinţean, s-a stabilit, prin căsătorie, în Câmpulung-Muscel. În 1905, locotenentul de marină Zaharia Z. Dan (1878-1943), în fruntea unui pluton de puşcaşi marini, a contribuit decisiv la detectarea şi stingerea incendiului declanşat premeditat în magazia de muniţii a crucişătorului „Potemkin” de către marinarii ruşi cărora statul român, cu o generozitate recunoscută inclusiv de Vladimir Ilici Lenin, le-a oferit azil politic, evitând returnarea echipajului răsculat către autorităţile ţariste.

Ulterior, după absolvirea cursurilor Şcolii Superioare de Electricitate din Paris (celebra Supelec, absolvită, printre alţii, şi de viitorul profesor universitar Nicolae Vasilescu-Karpen, Rectorul Politehnicii din Bucureşti, membru al Academiei Române), devine profesor la Şcolile Navale din Constanţa. Inventator cu brevete patentate în România şi Germania în domeniul telegrafiei fără fir, participă la primele experimente militare pe linia comunicaţiilor sol-aer, la bordul avionului pilotat de Ştefan Protopopescu, mehedinţean ca şi el. În timpul războiului, aceste echipamente vor asigura comunicaţiile militare între staţia de pe Turnul Eiffel şi Iaşi, sediul guvernului şi al familiei regale după pierderea a două treimi din teritoriul Vechiului Regat în urma insucceselor din timpul campaniei anului 1916. În timpul războiului a lucrat mai întâi în Marele Stat Major, perioadă în care l-a cunoscut bine pe „Ionică” Antonescu, viitorul mareşal al României, având misiunea de a soluţiona, printre altele, criptarea comunicaţiilor militare. Împreună cu Traian Stârcea, remarcat anterior prin obţinerea de informaţii valoroase din Imperiul Austro-Ungar, concepe primele dicţionare româneşti de cifrare care au înlocuit dicţionarele franţuzeşti utilizate până atunci în armata noastră. Pentru meritele sale deosebite este decorat cu numeroase ordine militare superioare româneşti şi străine, inclusiv cu „Legiunea de Onoare”. După înlocuirea amiralului Nicolae Negrescu, comandantul Flotilei române (la insistenţele componentei navale a Misiunii Militare Franceze), preia funcţia de şef de stat major al viceamiralului Vasile Scodrea, concepând planuri de operaţii care s-au bucurat de succes în zona Deltei Dunării. La terminarea războiului, demisionează din armată, se stabileşte definitiv la Câmpulung şi intră în politică, devenind principalul consilier militar al lui Ion Mihalache, pe atunci preşedinte al Partidului Ţărănesc. Este unul din cofondatorii „Ligii Navale Române”, cu mai multe mandate în conducerea executivă. După fuziunea Partidului Ţărănesc cu Partidul Naţional condus de Iuliu Maniu, a făcut parte din Secţia Militară a Partidului Naţional Ţărănesc şi a obţinut două mandate de deputat din partea judeţului Mehedinţi. Contribuie decisiv la transformarea comunei Stoeneşti-Muscel din clipa în care îşi construieşte acolo o reşedinţă, obţinând fondurile necesare pentru construirea primăriei, căminului cultural (dotat cu cinematograf), şcolii, stadionului, dispensarului, farmaciei, asfaltarea şi iluminarea străzii principale, inclusiv realizarea de trotuare şi garduri din materiale rezistente. S-a implicat inclusiv în ridicarea unei troiţe pe locul unde au fost identificate oseminte de eroi, mutarea în centrul civic a crucii de piatră care atesta locul taberei în care şi-a retras Mihai Viteazul oştirea după victoria de la Călugăreni, aşteptând sprijin din Transilvania, ridicarea unuia dintre cele mai frumoas Monumente ale Eroilor din judeţul Muscel şi a unei cruci imense din stejar pe Colţul Albinei.

A răspuns favorabil iniţiativei declanşate de preotul paroh Gheorghe Cotenescu încă din 1919, de construire a unei biserici noi pe terasa de sub Colţul Albinei, în locul celei străvechi, pângărite de ocupantul german prin transformarea ei în grajd, arderea mobilierului şi spargerea mesei din Sfântul Altar. Îl ajută în continuare pe Ion Mihalache, preşedintele P.N.Ţ şi al organizaţiei judeţului Muscel pe linia înfiinţării în localităţile rurale a numeroase şcoli de menaj, şcoli de alfabetizare a adulţilor, grădiniţe şi creşe, inclusiv pentru obţinerea fonduriloe necesare transformării Topolovenilor în comună-model. În virtutea prieteniei care l-a legat de mareşalul Ion Antonescu încă din timpul primului război mondial, editează în 1941, după zdrobirea rebeliunii legionare din ianuarie, binecunoscuta sa lucrare „Ion Antonescu. Chemări, cuvântări, documente: la răscruce a istoriei”. Este cântecul său de lebădă, urmând să părăsească această lume la începutul anului 1943, fără să mai ajungă să intre în malaxorul tribunalelor militare şi al închisorilor comuniste, unde au murit sau au petrecut ani grei de termniţă mulţi dintre colegii şi prietenii săi. Încă nu împlinise 65 de ani.

La 8 octombrie 2014 s-au împlinit trei sferturi de veac de la ceremonia sfinţirii bisericii noi din Stoeneşti-Muscel de către Patriarhul Nicodim Munteanu, în prezenţa numeroaselor personalităţi venite special din Bucureşti şi din patru judeţe: Argeş, Braşov, Dâmboviţa şi Muscel. Printre cei prezenţi se aflau ministrul Nicolae Zigre, rezidentul regal al Ţinutului Bucegi Gheorghe Alexianu, cei patru prefecţi judeţeni, inclusiv doi Cavaleri ai Ordinului militar „Mihai Viteazul”, ziaristul Pamfil Şeicaru şi viitorul general de corp de armată Gheorghe Rasoviceanu, fostul comandant al preotului paroh Gheorghe Cotenescu în timpul Războiului de Întregire. Preotul paroh din satul de reşedinţă al comunei Stoeneşti îşi împlinea astfel visul din tinereţe, după o trudă jertfelnică de aproape două decenii (1919-1939), cu ajutorul miilor săi de prieteni din România Mare, donatori ai sumelor necesare (peste 4 milioane de lei). 52 de ani de slujire în aceeaşi localitate, Stoeneşti, timp în care i-a fost dat să se confrunte cu multe greutăţi, inclusiv cu pângărirea de către ocupantul german a modestei bisericuţe monument istoric, transformată de aceştia în grajd pentru cai, fiindu-o confiscat preotul de bronz iar mobilierul de lemn pus pe foc şi masa din Sfântul Altar sfărâmată. Spre lauda ofiţerilor şi soldaţilor din regimentul 9 Vânători, condus în 54 de bătălii de colonelul Gheorghe Rasoviceanu, aceştia au fost primii donatori care şi-au sprijinit preotul confesor care le-a stat alături, la bine şi la rău, în timpul războiului. Fapta lor meritorie este cuprinsă în literele săpate în piatra pisaniei.

După absolvirea simultană a Teologiei şi Conservatorului din Bucureşti, preotul Gheorghe Cotenescu (1886-1965), paroh în satul de reşedinţă al comunei Stoeneşti-Muscel încă din anul 1913, şi-a desfăşurat activitatea pe multiple planuri,: religios, didactic, publicistic, muzical, politic, obştesc. A fost primul secretar particular oficial al cărturarului Nicolae Iorga (1907-1912), funcţionar al centralei Ligii Culturale şi membru al secţiilor din Bucureşti şi Câmpulung-Muscel, membru al mai multor societăţi muscelene (a participat inclusiv la lucrările congresului studenţesc de la Iaşi din septembrie 1909, momentul în care s-a decis, printre altele, înfiinţarea de Centre Universitare şi organizaţii judeţene, dar şi ieşirea de sub influenţa partidelor politice dominante în epocă, liberali şi conservatori), participant la primele excursii studenţeşti în Bucovina austriacă, animator al festivalurilor anuale ale Ligii Culturale în compania marilor actori ai Teatrului Naţional din Bucureşti, participant la congresul fondator al Partidului Naţionalist Democrat (1910), fondator şi preşedinte al secţiei muscelene (1922), membru al primei Camere Agricole judeţene (ales în august 1925), deputat de Muscel (1931-1932), preşedinte al Asociaţiei Preoţilor Musceleni, preşedinte al tuturor Obştilor moşneneşti din Stoeneşti, învăţător în Stoeneşti, pedagog şi profesor la patru seminarii teologice ( Nifon-Bucureşti, Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeş, Cernica-Ilfov – şcoli în care a contribuit la plămădirea destinelor elitei monahale şi preoţeşti, de la Patriarhii Teoctist Arăpaşu şi Iustin Moisescu, Episcopii Gherasim Cristea şi Eftimie Luca, până la marii duhovnici ai Neamului precum Sofian Boghiu, Tănase Petroniu şi Justin Pârvu).

Imediat după faza finală a reformei agrare, la 24 martie 1949, este arestat la domiciliu şi anchetat, timp de 14 luni, pentru sprijinul moral şi logistic acordat membrilor mişcării de rezistenţă armată anticomunistă „Haiducii Muscelului”, înfiinţată şi condusă de Lt. Col. Gheorghe Arsenescu, cu baza de acţiune în zona Dragoslavele-Muntele Roşu-Stoeneşti, la nord de Câmpulung-Muscel. În cadrul primului lot de musceleni, condamnat cu Sentinţa nr. 478 din 11 mai 1950 de către Tribunalul Secţiei II Militare Bucureşti, cel mai vârstnic dintre primeşte o pedeapsă de 1 an de închisoare prin luarea parţială în calcul a celor 14 luni de arest preventiv. Scheletul viu ieşit ca prin minunte din penitenciarul Piteşti unde deja începuse, din decembrie 1949, punerea în practică a teribilului experiment al „reeducării prin tortură” îşi revine cu greu în mijlocul unei familii grav afectate de statutul său de deţinut politic şi de chiabur, fiind forţat sistematic şi ameninţat chiar cu împuşcarea de autorităţile locale să cedeze întreaga avere, inclusiv dota primită de soţie în 1912, în momentul căsătoriei lor. Se repeta de fapt situaţia din timpul rebeliunii legionare în Muscel, când fusese ameninţat cu lichidarea de membrii conducerii „garnizoanei” şi „cuiburilor” din localitate, ca fost iorghist. Este conferenţiarul muscelean şi argeşean cu cele mai multe prelegeri susţinute la Universitatea Populară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte (13 conferinţe în perioada 1931-1943). Pentru faptele sale meritorii, fusese răsplătit de Patriarhul Miron Cristea cu rangul de Iconom Stavrofor, cu dreptul de a purta brâul roşu până la sfârşitul vieţii sale, moment care avea să survină în februarie 1965. Conform evidenţelor CNSAS, dosarul de urmărire informativă a fost închis abia la 6 luni după decesul său. Cu mare greutate au obţinut copiii săi recunoaşterea oficială a statutului său de prim-ctitor şi pictarea preotului Gheorghe Cotenescu şi a soţiei sale, purtând frumosul costum muscelean, în tabloul votiv.

Cu acelaşi prilej a fost lansat numărul 2 din 2014 al revistei „România Eroică”, editată de Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria”, care include, pe lângă articolul dedicat comemorării celor 95 de ani de la înfiinţare şi un articol dedicat muşchetarului-amiral Dan Zaharia, al cărui nume figurează pe placa memorială a marinarilor de la Sfânta Mânăstire dintr-un Lemn, în judeţul Vâlcea.

Au particpat, printre alţii: Dl. col. (r) Tanislav Ilie (C-Lung), Dl. c-dor marină (r) Pleşea Petre (Bucureşti), D-na prof. Speranţa Florea, Dl. prof. Mateescu, Dl. ing. Ioan Crăciun (dir. editura Ars Docendis din Bucureşti), d-na Laurenţia Arnăuţoiu (fiica lui Anton Arnăuţoiu, ofiţer de aviaţia, mare mutilat de război rănit la Băneasa în luptele cu trupele germane imediat după 23 august 1944), nepoata fraţilor martiri Toma şi Petre Arnăuţoiu, conducătorii celei de-a doua organizaţii Haiducii Muscelului, cea de la Nucşoara, înfiinţată şi condusă iniţial de acelaşi Lt. Col. Gheorghe Arsenescu.

Corespondent: Radu Petrescu-Muscel

Câmpulung-Muscel, 19.10.2014