CATEDRALELE NEAMULUI

Catedrala Mantuirii Neamului – proiect (foto net)

Uneori cred că e prostie, alteori ignoranță, iar în momentele critice cred că este un program distructiv aplicat României, în legătură cu bisericile.

Recenta tragedie de la „Colectiv” a scos în stradă tineri de bună credință care-și manifestau durerea tăcuți și cu demnitate, față de victime și reproșul, tot la fel de tăcut, față de indolența autorităților. Evident că biserica a greșit dar, acest lucru, nu avea cum să-i motiveze pe înverșunații lozincarzi să clameze „vrem spitale, nu catedrale!”, atâta timp cât toate spitalele din București au sărit exemplar în ajutorul victimelor. Sistemul sanitar a funcționat impecabil. Cu alte cuvinte trupurile puteau fi vindecate. Dar, în sufletele suferind în trupurile arse și cele eliberate prin moarte, ce au acești compatrioți ai noștri?

Prea mulți tineri, ne spunem. Poate! Dar, în România, sunt extrem de multe suflete în suferință. Dacă își pierd și nădejdea în Dumnezeu, ce le mai rămâne?

Să le taie salariile preoțimii date de la buget. În primă instanță așa este. Apoi ne întoarcem în istorie pe vremea lui Cuza și mai încoace după război. Vedem că ele au fost stabilite prin lege atunci, drept compensație pentru moșii, păduri și sate secularizate și împărțite săracilor. Le putem da înapoi, desigur, dacă țara nu a fost devalizată suficient de grofi, austrieci și proprietari cu acte false.

Nimeni nu se întreabă de ce, pe vremea comuniștilor atei, în Transilvania s-au construit, renovat și pictat o mulțime de biserici ortodoxe. Pentru că și marxiștii au înțeles că Biserica este un semn, un simbol identitar care atestă și promite că pământul acela și țara aceasta este a românilor.

Oare acum nu mai e nevoie? Ba bine că nu, când vedem îndârjirea atacului asupra valorilor naționale, istoriei și identității noastre de români ortodocși. Credința care ne-a păstrat limba și unitatea culturală este importantă, este vitală și trebuie distrusă pentru că ea așa epidermică și nu prea rigid concepută contribuie în mod decisiv la românitatea noastră.

Când s-au ridicat catedrale ortodoxe monumentale în principalele orașe ardelenești, Cluj, Satu-Mare, Târgu-Mureș, Sibiu etc. s-a afirmat principiul egalității între religii, între noi și maghiari, între noi și sași. Să nu se uite că românimea a fost considerată tolerată și inferioară, la fel și biserica ei ortodoxă.

Oare ne aflăm în același stadiu, într-o Uniune Europeană care proclamă democrația și drepturile omului ca principii supreme?

Există o întreagă împotrivire, dar nu de la omul de rând, nici de la intelectualul autentic ci de la ceilalți cărora li se pare că spoiala aparanței conferă și autenticitate, precum în cultura kitsch americană, împotriva Catedralei Mântuirii Neamului.

E necesară din mai multe motive. În primul rând românitatea își e doatoare sie însăși cu această biserică, mare și unică.

Toate capitalele europene au o astfel de construcție, construite prin efort public în sute de ani.

De ce le-au făcut acele popoare? Fiindcă erau simbolurile lor naționale bazate pe credința religioasă.

La noi n-a fost această posibilitate. Istoria a derapat mereu în noroaiele înapoierii. Este o Catedrală a Independenței, făcută de Carol I, la Iași. Puțini mai știu de acest hram mirean dar istoric al lăcașului. E o Catedrală a Unirii la Alba Iulia, făcută de Ferdinand, a cărei înălțime, cam modestă, a fost compensată de dimensiunile turlei. A venit rândul Catedralei Mântuirii Neamului Românesc prin mutarea Liturghiei Patriarhale dintr-o biserică obișnuită de mânăstire, cum e acum, într-o catedrală pe măsură.

Pe cine deranjează? Pe oamenii de bună credință, nu!

Plasamentul ei e cum nu se poate mai simbolic: între armată și puterea politică, adică între Ministerul Apărării și Parlament, așa cum ortodoxia a stat mereu în decursul istoriei românilor.

Ca și mult hulita și râvnita Casă a Poporului, catedrala aceasta va deveni un punct de atracție al Capitalei. De ce ar fi rău, când faimosul nostru Centru Vechi devine monumental doar noaptea?

Unii vor zice: pentru că e în contrasens cu Europa care e catolico-reformată. Păi, nu este ! Sau poate este, având în vedere că bisericile sunt goale și casele de rugăciune sunt pline. Dar și în capitala americană este o imensă catedrală în stil neo-gotic în care orice religie și cult creștin pot fi oficiate.

Catedrala Mântuirii Neamului păstrează planul arhitectural tradițional care, înfăptuit tridimensional, este reprezentarea simbolică a universului în care și neamul românesc are un loc de mântuire.

Nici nu ne dăm seama acum când liberalismul se va înspăimânta de sine însuși și va umple din nou bisericile, nu habotnic, nu dogmatic ci cu speranță!

Grigore BUCIU